N-am înțeles niciodată de ce cea mai cunoscută lucrare a lui Samuel Barber, Adagio for strings, este considerată a fi o compoziție creștină. Poate îmi explică cineva. De obicei, ea e asociată cu mari dezastre și pierderi de vieți omenești fiind interpretată atât la comemorarea dărâmării turnurilor gemene din New York cât și la atentatul de la Madrid din anul 2004.
Compoziția este extraordinară, ne invită la tăcere și meditație, însă fără speranță. Însă punctul cel mai important din creștinism este învierea, pentru că fără ea nu există nimic. Așadar, chiar și lamentațiile au vreun rost dacă ridicăm privirea în sus.

(O cîntare a treptelor) Îmi ridic ochii spre munți …De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine dela Domnul,care a făcut cerurile și pămîntul. (‭Psalmii‬ ‭121‬:‭1-2‬ VDC)