N-am înțeles niciodată de ce cea mai cunoscută lucrare a lui Samuel Barber, Adagio for strings, este considerată a fi o compoziție creștină. Poate îmi explică cineva. De obicei, ea e asociată cu mari dezastre și pierderi de vieți omenești fiind interpretată atât la comemorarea dărâmării turnurilor gemene din New York cât și la atentatul de la Madrid din anul 2004.
Compoziția este extraordinară, ne invită la tăcere și meditație, însă fără speranță. Însă punctul cel mai important din creștinism este învierea, pentru că fără ea nu există nimic. Așadar, chiar și lamentațiile au vreun rost dacă ridicăm privirea în sus.

(O cîntare a treptelor) Îmi ridic ochii spre munți …De unde-mi va veni ajutorul? Ajutorul îmi vine dela Domnul,care a făcut cerurile și pămîntul. (‭Psalmii‬ ‭121‬:‭1-2‬ VDC)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s