Eu nu sunt din lumea asta

„Intrați!”- zic deschizând ușa automatică de la buton; „¡Pase usted!”
-Buenos dias, îi spun străinului ce tocmai intră cărând după el un cărucior de cumpărături. Urcă cu greu treapta ușii, semn de greutatea lui.
(Uneori, e foarte greu să-mi ascund mirarea mea față de felul obișnuit de a fi al unor oameni, mai cu seamă mi-e foarte greu să trec de la lucrul cu aparatele electronice la lucrul cu oameni”. Aparatele nu au nevoie de viața din ochii mei, oamenii da)
-Pase usted, spun eu cu bunăvoință.

Tac. Aștept un răspuns de la el, ceva aparte prin care să-mi dau seama ce vrea de fapt. Nimic. Se apropie fără nici un gest special și-mi întinde mecanic niște cărți groase din care iau una și o răsfoiesc cu cutiozitate și fără o aparentă grabă. ( Mult timp după acest tablou, cel al cărții oferite m-am gândit cât de important a fost pentru el. Primul contact. Ca o îndrăgostire la minut. )

Cum poți citi o carte în doar 10 secunde? Imposibil.
…pagini, rânduri. Dialoguri puerile ca să umple paginile, ori poate o fi interesante. Mă uit la autorul lor, e același autor. Are și o poză. Pfffff, e chiar autorul!
-Scrieți cărți, întreb cu uimire?
-Da, am vreo 15 cărți; răspunde rapid cu o prefăcută modestie.
-Vreo?!?, mă gândesc în mintea mea. Nu mai știe câte a scris? Îmi domolește prefăcuta mea uimire spunându-mi că, după atâtea cărți, e ușor pentru el să scrie.

Încerc să-l îndrăgesc, continui să caut în el ceva special, ceva care să să-mi spună numai mie. O frică, o bucurie, o tristețe. Poate ceva mistic. Nimic.
Are pagină pe facebook.
-Am să caut pe facebook, îi făgăduiesc cu o prefăcută mirare returnându-i cărțile.

A doua zi îl întâlnesc iar la ușa mea, de astă dată îl întreb dacă mă așteaptă pe mine. Dă din cap că nu. Îl întreb cum îl cheamă. Îmi spune și îl repet de câteva ori în gând ca să îmi rămână memorat.

Ce om normal, ce om lipsit de special!

M-am gândit câtă lipsă de imaginație și mândrie pot avea cei ce nu face altceva decât să copie ceea au spus alții, cei ce se conformează în a copia fidel și fără imaginație prostiile premierului. A spus „fă, Doina..”, iar milioane de roboți inculți repetă la nesfârșit.

Nu știu regulile scrisului, poate că aceste gânduri ar trebui ca să aibă o concluzie demnă de sfârșit, însă nu am alt cuvânt decât să spun „Eu nu sunt din lumea asta”
Eu nu sunt din lumea asta.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s