De la „contingență” la Immanuel Kant. Despre pericolul dialogului cu octogenarii volubili.

Imaginație în contingența trenului.

Vaisamar

De câte ori aţi călătorit cu trenul şi aţi fost întrebat brusc, fără preaviz, ce însemnă „contingență”?

Astăzi, dorind să-mi întind picioarele mai bine, mi-am schimbat locul și m-am așezat lângă un domn în vârstă. Avea aerul intelectualului român format în comunism. Și chef de vorbă. Fără nicio introducere, s-a întors către mine cu un aer grav, ca și când însăși existența lui ar fi atârnat de corectitudinea răspunsului meu, și m-a întrebat: „Domnule, ce înseamnă ‘contingență’?”

Ușor descumpănit de acest „acroșaj” intempestiv, am răspuns șovăitor, după un scurt moment de reflecție: „Cred că posibilitatea ca ceva să fie sau să nu fie…”.

Cu asta l-am impresionat atât de mult pe interlocutorul meu, încât a ținut neapărat să mă târască într-o discuție despre „mama lor de americani”, Freud, evrei, Hitler („el însuși evreu”, impus Germaniei de Rockefeller), nemți, ruși, Neagu Djuvara, monarhie, Carol al II-lea, regele Mihai, viitorul României, Critica…

Vezi articol original 432 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s