Stocate

Mi se-ntâmplă de o vreme fel și fel de întrebări
Ce le-am adunat cu timpul pe-ale mele lungi cărări
Cum de oameni se aseamăn’ chiar de sunt in depărtări?
Și de ce-s atât de mulți poeții că nu-ncap în patru zări?
Cum de sunt așa de mulți ceice scriu între jurnale
Și de ce-s așa puține asumate haimanale?
Oare ce se poate ascunde sub petalele de roze
Printre versurile goale câți citesc culori din poze?
Mă gândesc, câtă ardoare îsi revarsă-n miezul nopții
Versuri ultime, neghiobii, scrise ca pe patul morții?
Le tocmesc ca pe răvașe apoi uită tot ce-au scris
Au priviri sinucigașe, ochi de geniu, întredeschis
Speră ei să plângă ochii la cucoane să le moaie
Inimi, măzgâlind poeme c-o gramatică greoaie?
Fără nici o noimă parcă, n-au un tremur, sfânt cuvânt
Doar cuvinte-nșiruite scoase parcă din pământ?

Daca vrei sa-ți afli geniul ori de cugetu-ți îmbeți
Cu cuvinte lucitoare eul tău de ți-l răsfeți
Sunt doar două mari probleme: clar, înaltă o idee
Cât ar fi să le priceapă chiar și-o minte de femeie:
Sufletul de ți se umple plin de vraja ce te-mbată
Și citești alese versuri cum ar fi s-admiri o fată
Când, adânca-i întristare de n-ai vreo teamă s-o repeți
Este semn c-ai stat la cursuri la vreo școala de poeți
Dacă mintea-ti clipocește cu aleanul ei din umbră
Când cu vorbe, când cu vise, izvorașul ți-l desfundă.
Chiar de n-ai cuvinte multe să le scoți din alfabet
Ci doar pieptu-ți simte versul
Este semn că ești poet.

O de-as fi și eu limbut ca alții, să am vorba descâlcită
Cărți să mi le știu din minte și un trup de recuzită
Dar eu am în mii de locuri mintea, în idei nenumărate
Cratimi îmi lipsesc, erate, dezacoarde demodate
Nu-s poet, ci doar dau focul; nici ferice, văd o goană
Între trup și sufletul cel veșnic este-o ură de prigoană

Mă cuprinde-un râs șăgalnic cum se laudă unii
Că ei n-au fost niciodată prinși în mrejele minciunii
Da, sunteți o nație sacră, cea mai pură dintre ele
Alții, au putut răzbate fiindcă n-au avut zăbrele…
Ah, minciuna vă robește; să vă spun un lucru sfânt
Nu mai are cum sa cadă cel ce doarme pe pământ!

Și la fel cum clasici muzici note calcă înfundate
Versuri adunate-n grabă le-aș numi și eu „stocate”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s