Toamnei

Azi-noapte, somnul meu cel neliniștit și fără de visare a fost preablând deranjat de un freamăt de frunze moarte și moi ce cântau fiecare propria lor partitură ca într-un cor cu mii și mii de voci. Era ceva nou, părea o harpă imensă ce ,la fel cum harpa are nenumărate corzi, susura sublim și fără de trepte abrupte, aducându-mi aminte de alte maluri. Prefăcându-mă că tac, i-am continuat visarea.

Mă întreb, dacă m-aș îmbrăca în culorile toamnei, aș fi și eu la fel de frumos?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s