„eu”

Se vorbește din vremuri străvechi că demult, demult a fost un om care trăia foarte aproape de Dumnezeu. Om cuminte și ințelept, facea toate lucrurile cum ar fi trebuit făcute, cu dreptate si adevăr. Dacă venea la el vreun sărman îl ajuta cu dreptate, dacă venea vreunul nedreptațit îi imparțea adevărul.
Într-o zi omul nostru a fost înștiințat de un înger că trebuie să se prezinte la Dumnezeu, fără intărzâiere deoarece i s-a cam terminat zilele și că ar trebui să mai lase și pe ceilalți să facă fapte bune. Și să își ia cu el ce vrea de pe pământ. Ce vrea el.
-Păi ce sa-mi iau, gândi creștinul nostru?!? ….În împărăția cealaltă nu este mâncare nici bautură, bani nu am ce face cu ei…., ce să-mi iau???

S-a gândit omul nostru și s-a gândit zile în șir până când s-a gândit că singurul lucru ce at pitea de aici ar fi niște cuvinte. Dar cum să le ia?!?

-Am să le învăț! Am să le memorez rând pe rând. Așa și făcu. Bineînțeles că începu cu Biblia. Cum o cunoștea dinainte a fost ca o joacă pentru el. Memora pagini întregi de la prima citire, capitule, versete, citate. Apucă apoi scrierile alese de omenire ca fiind înțelepte. Treaba mergea la fel de ușor, poate mai ușor pe alocuri, pentru că unele scrieri nu erau atât de consistente, erau deao niște același idei lungite la nesfârșit. A urmat știința, matematicile, arta, poezia. Toate mergeau strună.
………
Într-un final, omul nostru a terminat. Le știa pe toate pederost. Acum aștepta ca să vie din nou îngerul lui Dumnezeu să îl ia.

În cer la Dumnezeu era gânditor. Se gândea la cuvântul dat, la înțelegerea făcută cu omul însă acum cântărea bine rezultatele.

Zilele treceau, lunile, anii și îngerul nu mai venea.

Cu vremea, omul nostru a îmbătrânit și s-a îmbolnăvit. Își vedea sfârșitul, însă acesta (îngerul) tot nu venea. Așa bolnav fiind, a început să uite din ceea ce știa: ba din matematici, ba din istorie, poezie, artă…
A rămas omul nostru doar cu Biblia. Dar tot nu venea îngerul.
Apoi, a început să uite din Vechiul Testament putin câte puțin. A rămas cu NT. „E bine, gândi el. Mai bine așa, ce atâta bagaj?!?”
Cum îngerul nu venea a început să uite din Apocalipsa. „Ce-mi trebuie?!? Nu e pentru mine, eu voi avea propria mea apocalipsa. ”
A uitat și de scrierile lui Pavel, Iacov, Iuda…
A rămas omul nostru cu cele 4 evanghelii.
„Tot nu vine….”
Și din Evanghelii, cuvintele se lăsau uitate. A rămas doar cu cuvintele lui Iisus din ele. Strict, zice el!
Unele cuvinte erau pentru farisei, altele pentru Irod,
A rămas cu cuvintele lui Iisus
„Eu sunt pâinea vieții. ”
La urma a uitat și de pâine.
A rămas doar cu „eu”
Atunci a venit Îngerul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s