Viața

Lucrul de care m-am temut intotdeauna este să nu fiu eu însumi, să am o existența paralelă cu viața mea reală. Oamenii nu-și dau seama că in sufletul unui simplu om pot conviețui atâtea persoane: copilul din tine, artistul, poetul, actorul, filosoful, creștinul…insă și banalul, omul ce prisosește, omul obișnuit de zi cu zi ce așteaptă cuminte la rănd la pâine, ce zabovește clipe prețioase uitându-se in vitrine prost ordonate, pline de praf si trecute de timp și galbene de vreme.
…………
Oare soția unui artist comic râde mult? Oare vecinii unui actor celebru sunt intotdeauna uimiți de întălnirea cu el? Nu cumva se intreabă cum de are atâta succes un om atât de banal?
Ori, filosoful, ce impresie face atunci când spune lucruri banale? Care sunt cuvintele lui atunci când ar trebui sa spună „Dați-mi vă rog, o pâine!”?
Ori, matematicianul, nu-și numără menedele din buzunarele lui tot cu atâta așteptare falsă sperând că de data asta poate or fi mai multe la numarătoare? Nu e asta un lucru ilogic?

Sunt timpuri in viața in care mintea ne este atrasa mai mult inspre paranormal, timpuri in care luam viața mult mai rațional, timpuri de exaltare spitituală, timpuri ce urmarim mai mult plăcerile trecatoare. Peste toate astea domnește viața.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Viața&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s