Azi urasc

Azi am urat o persoana ce n-o cunosteam, mi-a fost mila de o alta insa n-am putut face nimic pentru ea si m-am revoltat impotriva unei culturi si unei societati asa-zise perfecte.

El, barbat inca bine la vreo 45-48 de ani, tuns scurt si cu sapca. Vorbea retinut si cu glas incet . Are 4 copii din care cel mai mare trecut de 20 de ani iar cel mic de 6 ani.
Imi povestise din vorba in vorba mai mult tras de limba cum sotia lui de o viata il parasise. Insa nu oricum, ci denuntandu-l la politie ca ar fi maltratat-o. In tarile „educate” pentru aceste delicte nu e nevoie decat de marturia unei singure persoane, asa ca omul nostru a fost saltat de politie fara nici un cuvant si tinut cateva zile la racoare. La proces a avut un avocat ce nu si-a dat silinta de a-l apara insa nici sotia n-a putut demonstra ca ar fi fost lovita. Fiul cel mare a depus marturie in favoarea lui. La intoarcere i se prezinta o cerere de divort iar domicilul interzis de il mai avea in aceeasi localitate cu restul familiei. De ce divorteaza? I s-a zis ca nu mai e frumos. Sotia mea stupefiata m-a intrebat pe mine de fata cu el: „…cum sa nu fii frumos? Nu e frumos, Vali? Nu e frumos???”
Cum sa fie urat acest om daca in anumite privinte arata mai bine decat mine? Mirosea si a detergent proaspat spalat. Haine curate.
Asa ca omul nostru, un peruan ce probabil venise in peninsula in urma cu vreo 10 ani cu gandul de a face viata mai frumoasa familiei lui a ramas un om al nimanui. Sotia lui l-a sters si de pe facebook, unde mai erau poze cu copiii lui.
La urma ne zise ca a plecat singura in vacanta in Peru si a lasat copiii cei mici in grija altora. Cica s-a dus la o matusa insa matusa spune ca n-a trecut pe la ea.

Azi sunt subiectiv. Nu imi pot lua gandul de la atatea cazuri ce am cunoscut de familii destramate, femei ce (spun ele!!!) se emancipeaza dupa un timp, divorteaza de barbat iar legea spune ca femeia trebuie sa ramana cu bunurile si o pensie alimentara.

Urasc societatea asta in care scapi mai ieftin daca omori o persoana decat daca incerci sa fii om bun si o lasi sa iti ia tot.

Urasc societatea asta ce isi spune perfecta si trateaza pe celelelte ca de mana a doua.

Urasc oamenii, barbati si femei ce isi dau cuvantu „pana la moarte” insa divorteaza partenerul are trebuinta mai mare de ei.

Ma uit la copilasii mei ce isi gasesc acum primele impresii despre viata, primele amintiri despre viata de cuplu a parintilor lor si ma intreb:” Nu cumva sunt un tata ce strica armonia? Nu cumva am strigat prea tare la el?”

Sub o aparenta perfectiune a societatii oamenii sint rai si fara nici un Dumnezeu.
Respecta mai mult cuplurile homosexuale si invita aproape la fiecare emisiune de concursuri cate doi homosexuali in loc sa promoveze familia cu copii. In caz ca o promoveaza, o vede ca un cuplu libertin fara obligatii unul asupra celuilalt si fara copii. Nu mai am cuvinte sa spun cata greata ma apuca atunci cand vad o idealul familiilor moderne….

Poate ca n-o sa ajute atat de mult daca o sa puna in Constitutia Romaniei ca familia se intemeiaza intre un barbat si o femeie insa merita incercat. Pentru ca un Vasile si cu un Ion nu pot avea grija de un copil oricat de cuminti si buni ar parea.

Isus ma indeamna la iubire. Azi insa, nu pot vedea decat rautatea oamenilor. Azi urasc.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s