O cheama Dorina

O cheama Dorina,are 2 copii si este tiganca.
Deja poate ca nu te mai intereseaza,e de ajuns.
E din Resita.
Povestea ei insa m-a captivat si am vrut sa v-o povestesc
„S-a casatorit” la 16 ani,are 5 clase sotul ei are 40 de ani si e mai mare cu 6 ani; a luat-o de acasa si gata

Locuieste in satul vecin,un sat sarac unde circula o zicala „…..,donde no hay muchos jovenes pero si muchos viejos”(unde nu-s multi tineri ,dar sunt multi batrani).sa tot fie vreo 6 km,atat doar.Sotul ei e un om bine,cu demnitate.Il cheama Sorin.Locuiesc in aceeasi casa cu Traian ,are 40 de ani,divortat si cu 2 copii mari de 20 de ani

La fel ca multi alti romani,s-au mutat de multe ori,proband tot felul de case mai bune,mai rele.mai la periferie sau in centru,dupa cum au avut bani,noroc de a gasi o casa mai buna sau mai aproape de locul de munca.Au doua fetite,de 8 ani cea mare si 4 ani si jumatate cea mai mica.Fetitele sunt ingrijite si curate,chiar daca nu prea sociabile.Au o privire timida specifice unor copii carora nu li s-a permis prea multe.

E a treia oara cand ma duc la ei.Prima data atunci cand am fost la ei locuiau la un demisol ,destul de incomod pentru o familie cu doi copii si o persoana in gazda.m-au chemat sa le instalez o antena parabolica

-Auzi,vreau sa te rog ceva,dar sa un te superi pe mine,zice,tu esti pocait?
-Da,raspund eu cu o oarecare indoiala despre ce ar urma.

Ma invita sa iau loc si incepu sa imi povesteasca,cu o oarecare rugaminte in privire de o asculta pana la capat si sa ii dau un raspuns.
-Vrei suc?bea suc,te rog!si-mi turna in pahar fara sa mai astepte raspunsul.In mintea mea insa ma bucuram pentru ca am si eu ocazia de a vorbi despre Dumnezeu,insa un lasam sa se vada bucuria si nici macar graba ce o aveam pentru a ajunge acasa.

Se puse in partea cealalta a mesei,hotarata sa asculte ce ii spun iar mainile ei subtiri si le aseza pe masa jucandu-se din cand in cand cu un suport imprimat facut ca sa protejeze fata de masa de eventualele pete ce ar putea cade din cana cu cafea.

-Am avut un vis,incepu ea stanjenita ,nestiind cu ce sa inceapa.In vis era vorba despre mine,eram pe pat la spital si medicii ma controlau sa vada ce am,zice.Erau niste medici care ma puneau la tot felul de aparate,iar mie mi-au zis sa nu ma misc ,ci sa stau pe o parte.In final,mi-au zis ca pot sa plec,doar ca trebuie sa mai vin la o proba.Fata ei pana acum stanjenita,incepu sa capete o culoare mai luminoasa ca atunci cand cineva iti povesteste un secret important,iar apoi trage aer in piept si respira adanc:”Acum stii..”
-Si am mai avut o lucrare,continua ea vazand ca inca ma gandesc ce as putea sa ii spun.Acum vreo 2 ani,uitandu-se in dreapta parca ar fi vrut ca domnul Traian sa o aprobe.Ma duceam in Romania cu autocarul iar in Italia (autocarul trecea prin Italia),in statia de autobuz ,un necunoscut mi-a zis ca nu ma poate vindeaca nimeni pana un ma intorc la Dumnezeu,si ca medicii nu o sa imi gaseasca nimic in Romania.Eu ma duceam in Romania sa ma operez de fiere,insa fierea era buna asa ca am venit inapoi.

Tacu.O vreme nici eu nu stiam ce sa spun.Priveam si eu intr-un punct si asteptam momente bune ca sa dau spuselor mele o greutate sporita.Se crede ca-i pe moarte ,ca medicii n-or sa gaseasca boala ei si o sa intre in pamant,se vede dupa cum intinde mana dupa fetitele ei ,cu o oarecare moliciune,insa nu-i zic nimic de asta,despre moarte.Mai bine tac,o duc cu vorba.
-Nu stii cine era ala?zic eu.
-?!?Mi-a spus ca l-a trimis Dumnezeu,mi-a spus de mai multe ori.
Ma bucuram ca pot sa dau un raspuns de la mine,privit ca un raspuns de la Dumnezeu.

-Dumnezeu va iubeste,doamna,am inceput eu timid,nu pentru ca nu as fi stiut ce sa spun ci pentru cuvintele mele sa aiba un efect mai mare.
Ce sa-i zic?ma intrebam cu inima linistita,calm si privind-o in ochi cu duiosie.Ma uit prin camera ca si cum as vrea sa gasesc acel cuvant mult asteptat de ea,salvator.Abia acum observ ca aia mica are o suzeta in gura,si o intreb din priviri:”-Suzeta?la 4 ani jumate?”Imi raspunde rusinata de parca imi cere mie voie ca e mica dde parca ar mai voi sa o ingadui ,Aia mare avea o papusa de carpa in brate ,cu par galben.Stateau amadoua la marginea patului.cea mica sta in picioare sprijinita de pat,leganandu-se din cand in cand ,nepasatoare. Era pe pat si picioarele ii atarnau in jos pe langa pat,subtirica si gheboasa,lasand greutatea corpului ei in voie.
-Dumnezeu va iubeste ,doamna!am continuat eu mai cu incredere.Multumiti lui Dumnezeu ca va avertizeaza si va indeamna sa va pocaiti.Mai rau este atunci cand Dumnezeu nu ne mai indeamna si nu ne mai vorbeste!Isus din cer a venit sa va vorbeasca!Isus din cer!!!
Am continuat vorbindu-i despre Dumnezeu ,despre marea Lui iubire pentru noi pacatosii fara nici un merit.Fruntea ei care pana acum era intunecata se insenina si incepu sa zambeasca lasand capul usor in dreapta ,mandra da iubirea lui Dumnezeu atat de mare pentru ea de parca era o fetita indragostita.

-Auzi,eu fac botez,zice stalcind gramatica,dar am o problema si nu pot,eu mai fumez si nu pot lasa tigara ,altfel,n-as vrea ca sa gresesc dupa aia …stii tu ce se zice,ca ai voie sa mai pacatuiesti pana la botez,ca dupa aia,gata!dar nu pot..
Aseza din nou mainile pe masa cu tact si-mi expuse problema ei de parca ar vrut sa zica:”ei acum e acum,cum rezolv eu asta?”

Ce sa ii spun?cum sa ii zic ca toata greutatea ei e doar un lucru minor in ochii mei?

Abia atunci am observat ce e obiectul celalalt de pe masa,o masinarie pentru impachetat tigari.tocmai atunci incepu si ea sa impacheteze o tigara.
-Pot?te deranjeaza?
-Nu,nici o problema.

Isi aprinsa tigara si continua sa astepte raspunsul meu.
-As fi vrut sa incerc sa fiu mai buna,stii ce se spune,ca sunt 40 de zile cand este permis omului sa mai pacatuiasca,apoi…
-Nu-s 40 de zile,spuse deodata Traian,continuu trebuie credinta,altfel…
-Religia asta e cea mai grea ,ispita e din toate partile;ai si parte pe lumea aialalta de ..cum se zice?indrepta capul catre sotul ei ,intrebatoare.
-Ce vrei sa zici?mantuire ,spuse sotul ,cautandu-si cuvantul cu grija,dand din cap
-Mantuire.apoi eu fac botez, dar nu inteleg eu…cica or mancat s-or baut,zice acolo;or mancat s-or baut…,nu-i asa?Apoi nu stiu…,zise ea dand din umeri.Dupa aia poti s-aluneci…
-Alunecari ca si pamantul,aproba sotul dand din picioare aratand
-Pai?!?mai bine sa n-auzi!Noi mai mergem la adunari,si duminica am fost,zice un pastor:unu s-o botezat si se lasa de tigara si de baut,dar cand il vede Dumnezau,ii face de cunoscut la un om de-a lui Dumnezau ca fumeaza pe ascuns dupa lemne.pai,asa…
-Zice la o femeie Dumnezau:are o lucrare,stii,si merge printre pomuri frumoase cu mult rod si toate aveau rod insa unele mai putin.hai sa iti arat si pomul tau,era gol…e bine asa ,inca mai pun Eu un pahar de apa!!Ce ai, faci….
-Mai citesc si eu din Biblie ,dar un pic,ca un tin minte,conluziona ea in final
-Eu am umblat mult pe la adunari,incepu el,iar ea il privi ,intorcand capul.Am avut si lucrari…
La noi in sat era o discoteca dar noi spuneam ca ne ducem la discoteca dar ne duceam la adunare ,care era un pic mai incolo,arata el cu mana.Odata am vazut o lucrare si am vrut sa o spun pastorului,ca erau acolo in colt la camera ,arata cu mana,sapte zane albe
-Ce erau?intreb.
-Zane ,7 zane asa mici acolo sus asa!
-Pun mana pe telefon sa vina soacra,soacra are botez,zise ea.
-Am zis-o si la adunare,nu am vrut eu s-o zic,dar m-a impins ceilalti:”zi-o!”Pastorul m-a ascultat si dupa aia mi-a zis ca poate sa fie si de la Satana.Chiar asa?!?Nu puteau sa se roage,doar erau altii in spate care vorbeau in limbi…puteau sa se roage,nu???Acolo m-a rupt,de-acolo mi s-a schimbat toata viata mea!

Se aude centrala …e pe lemne,zice,da o caldura…lemne aduc eu caut pe afara si pun.tine cald!

………….

-Increderea e mai mult decat ceea ce se vede,spune in Biblie „daca ati avea credinta cat un bob de mustar…”Stii cat e un bob de mustar?atata de mic si-i arat cu mana .va propun ceva,hai sa ne rugam la Dumnezeu si sa Ii multumiti si pentru asta ,pentru tigara.cum v-ati putea da seama daca Dumnezeu v-a schimbat viata daca nu atunci cand va lasati de tigara?

Ne-am rugat lui Dumnezeu ,multumindu-I si pentru asta.

……………………

In concluzie,am ajuns sa inteleg ca de multe ori,acel ce vorbeste mai mult are dreptate, ori o capata cu timpul ,ca viata e facuta din oameni care discuta,isi expun problemele,fie ele si efemere ,insa acel mai activ,mai vorbaret,ajunge sa aiba dreptate.
Se intampla des in adunarile noastre ca un pastor mai nescolit si fara de carisma sa aibe toata dreptatea pentru simplu fapt ca vorbeste mai mult nelasand pe acei ce sunt vizibil superiori sa se ridice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s