un cantec de groaza

Sa fie vreo 15 ani de atunci.cel putin…
Insa in viata unele vorbe ,trairi sau sentimente ne raman vii de parca ar fi fost ieri.

Persoana se numeste Emi Onofrei si am obtinut consintamantul de a difuza povestea asta.E varul meu drept;a ramas fara tata de mic,el stie ce a tras in viata.

La putin timp dupa ce a murit tatal lui (sa fi avut vreo 5 ani)toata lumea il coplesea cu atentie:Emi in sus ,Emi in jos.De la un timp insa vizitele s-au rarit,proces normal in viata.Fiecare are suferintele lui,greutatile lui,dar si partea lui de vina.

Intr-o zi (cred ca era iarna)m-am dus pe la el sa il vizitez.Eram cu chitara,si am inceput sa cant cantece crestine.Cantam impreuna cu ei cand la un moment dat ,atentia lui Emi nu mai era la cantec,ci la chitara.in final,am terminat cantecul.zice:
-Imi dai si mie chitara ?
-Da,cum sa nu,raspund.Ia-o,dar sa nu dai tare sa imi rupi vreo coarda,ca nu am de schimb.
-Stiu si eu sa cant!
-?
-Stiu si eu sa cant,dar numai melodii de groaza.uite!

Notele intr-adevar sunau aiurea,parca dintr-un film horror

Ani de zile m-am gandit la asta;toti cantam,toti construim ,desenam,etc
Diferenta intre una si alta este daca acel ceva capata viata in mainile noastre,daca nu cumva creatia mea este un film de groaza pentru ceilalti.

Multumesc Emi Onofrei

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s