monolog

Versiune de incercare(doi zece,doi zece)

Ajungem o zi in care incepem sa tragem linii;mai aiurea prima data ,pe urma tot mai apasat pana cedeaza pixul ori nu mai are pasta.(Pasta de pix)
Sa spunem ca vrei sa fii cineva in viata si vrei ca se se stie ca esti.Ce faci?incepi sa citesti zi de zi la intamplare carti si carti pana ai sa ajungi si tu sa nu mai stii cum se numeste cartea sau autorul,ca povestea o stii bine.Sau te apuci sa citesti dictionarul,asta ca sa fii plin de cat mai multe neologisme(stiu pe cineva),cu gandul ca sa poti impresiona pe cineva fara sa spui nimic.

N-ati inteles,nu-i nimic,nici eu n-am inteles din viata.Atata doar ca am inceput sa fac de totul cate un pic.
Am inceput si eu ca si majoritatea,cu muzica.M-a indemnat un coleg de clasa,Suhoschi Florin.Tatal sau a inceput sa ii plateasca lectii de acordeon inca de la 12 ani.Eram cei mai buni prieteni,insa a emigrat impreuna cu familia lui in Suedia.Mi-a trimis o scrisoare la putin timp insa nu i-am raspuns.L-am gasit insa cautandu-l pe internet si l-am intrebat daca nu cumva e el,si ca il caut de mult timp,20 de ani.Acum suntem „prieteni” pe facebook.Am continuat apoi cu lectura,de multe ori in paralel.Apoi cu o alta pasiune,desenul;apoi psihologia,apoi…m-am insurat.
Sa revenim la oile noastre,esti ce consumi,o zi cand nu prea te mai intereseaza prea mult ce au spus sau scris ceilalti,incerci sa devii tu insuti unul dintre „ceilalti”

Problema este ca de multe ori suntem prizonierul ideilor celorlalti ,instinctiv.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s